Basm

            Alta poveste, de data asta ce vrea sa fie basm, la cererea profesoarei de romana. Dat fiind faptul ca mi-a iesit bine si ca are si un iz de "satarizare a defectelor umane", o s-o public si aici:

Balul Dragonilor

         O fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi fost, nu v-as fi prezentat acilea, un bal annual al dragonilor. Acest bal al dragonilor se numea “Balul Dragonilor”. In fiecare an el avea loc in cate un regat, iar fiecare dragon din lume trebuia sa fie prezent, chiar daca el locuia la celalalt capat al pamantului. Dragonii trecuti la adolescentina invatare in artele dragonistice din acel taram, puteau sa concureze pentru marele titlu de “Mr. Dragonel”. Bineinteles, ca acei concurau cu cate o dragonita, ce si ea putea castiga titlul de “Miss Dragonita”.

             Era balul anului 3333 i. Hr.  , editia 3333. Tinutul ce organiza se numea “Tinutul Dragoneilor Papadeiscios”. Concurau 7 dragonei cu cele 7 dragonite ale lor. Dupa cum era obiceiul, fiecare bal al dragoneilor era “prezentat” de cate o dragoana cunoscuta.

            Dragoana din anul acela era anume aleasa. Avea un trup zvelt, de veverita,  nu avea aripi caci aerele pe care le avea intransa o tineau “high” cel putin pentru trebuintele ei, si nu era mai lata ca un chibrit. Daca era si mai mica, o puteai folosi pe post de cheie foarte bine. Sau scobitoare, dar lemnul nu-i negru, pentru ca da, era mai neagra ca funinginea ce ramanea de la focul scuipat de mai marii dragoni.

             “Mai marii dragoni” erau cei ce votau ce vroiau sa iasa. Bineinteles, ca votul lor nu conta, ci tot cei ce organizau si cei ce erau sponsorii acelor baluri dragonistice alegeau castigatorii titlului de Mr. si Miss dragonita, adevaratii castigatori fiind defapt cei de pe locurile 2, 3, si cei ce castigau popularitatea printre randurile dragonilor si dragoneilor.

             Pregatirile incepeaudin timp. Cu vreo 2 zile inainte se punea la punct marele castel ce avea onoarea de a tine balul, dar dragoneii si dragonitele incepeau pregatirile inca de 3-4 saptamani inainte, lipsind chiar si de la orele de arte dragonistice.

            Cum ziceam, ei trebuiau sa-si dovedeasca iscusinta in diverse probe, dar mai ales la dans dragonistic, folosind in timpul lui focul sau gheata(depinzand de felul dragonasului) pentru a creea efectele speciale ce impresionau juriul.

             Insfarsit, marea seara a edititiei a 3333-a. Toti dragonii din toate tinuturile erau prezenti. Nu lipsea nici macar unul. Dupa cateva clipe de asteptare li se dadea randul. Dragonii desemnati cu paza, verificau identitatea fiecarui dragon, si il verificau de obiecte ascutite. La ce faceau aceasta verificare cand ei aveau respiratia ce putea sa topeasca sau sa inghete orice, nu se stie, dar totusi se facea… asa, de… Doamne ajuta!

             La butoane era un dj dragon, cunoscut de toti. Insfarsit incepea concursul. Dragoana desemnata sa “incante” privirea cu imaginea ei si sa faca acelasi lucru si cu vocea ei enervant de pitigaiata si, bineinteles sa se dea si mare… mare, a aparut pe scena. Nu vreau sa-mi imaginez cum arata exact, asa ca las cititorul sa se “incante” singur, avand ca indicii doar cele spuse mai sus despre ea.

              Dupa milioane de prezentari urma randul si dragoneilor sa se prezinte. Primul “cuplu” erau doi dragoni de foc. Se hazardeaza ei, fac pe naiba in 14, pana cand, la un moment dat, dragonasul, in loc sa scuipe foc in sus, putin inclinat spre partenera lui, astfel incat, focul lui sa se intalneasca cu al ei, si astfel sa formeze un bun efect de final. N-a fost asa… Scuipand prea jos, el n-a nimerit tinta… A nimerit el ceva, dar n-a fost tinta… Acel ceva, a fost peruca partenerei lui. Aceasta a ars toata, lasand dragonita in capataiul gol. Aceasta, rusinata(nu stiu din ce motiv, caci niciun dragon sau dragonita nu avea par) incepe sa planga si sa alerge incoace si incolo zicand “Mi-a luat foc parul, mi-a luat foc parul!” desi peruca arsese deja.

               Linistita fiind de pompieri aflati la fata locului ca nu mai are ce sa-I arda, a fost escortata afara de pe scena, si, astfel, au fost eliminate cei doi.

              Urmatorii doi concurenti erau niste splendizi dragonei de gheata. Ei, cu gheata, creara un show magnific, imprastiind lucioasa cheata peste tot, astfel, creand un spectacol de neimaginat de luminite mici, slipind in micutele particule de gheata, si in marele glob de gheata, facut parca anume pentru discoteca. Tavanul insa fiind prea incins de la “spectacolul” oferit de cei de dinainte, micul bat de gheata care prindea globul de tavan se topise, astfel incat, globul cazuse peste coada dragonitei, care, de durere tipase, dar in acelasi timp, scotand un imens cub de gheata ce facuse mai multe cucuie dragonilor ce urmareau atrasi spectacolul.

                Mai urmara inca 4 echipe, dar, care avura incidente asemanatoare, dar mai minore, in urma carora primisera 1. Urma si ultima pereche. Aceasta pereche nu avu cine stie ce succes, in sensul ca nu erau cine stie ce frumuseti. Dar, reusira sa creeze un show destul de frumos.

                Urmau probele de aptitudini. Dragoana se credea ca la tembelizor, la show-ul lui Dan-Dragon-Albu’. Adica, probele erau fix ca acele de la show-ul aceluia, iar prezentarea era exact aceeasi. Trebuie sa sesizez o chestie.  La inceputul vizionarii unuia din filmuletele ce explica ce trebuia facut la acea proba, fix cand incepea acolo explicatia, geniala dragoana se gasi sa zica: “Fiti atenti la ce se zice si nu scoateti un cuvintel”. Imediat, parca la semnal, se auzi din mijlocul audientei lasate masca: “Da si lasa-i sa asculte, in coada mea de desteapta….”. Dragoana adanc lovita in launtrul ei, se puse pe cearta, si trebuii data afara in suturi sub coada.

               Concursul continua. Din cauza a inca doua incidente, inca doua echipe ziceau pa-pa concursului. Celelalte doua care luasera 1 mai inainte abia aflandu-se pe linia de plutire, una primi 1, iar cealalta 2. Cei ce nu aratau genial, facusera un spectacol chiar din cea mai grea proba, si ar fi primit 10, daca scara era de la 1 la 10, dar din pacate era doar pana la 5, ei primind 6.

              Insfarsit si proba de perspicacitate. Raspunsurile geniale de la cele 2 linii de plutire nu se lasasera asteptate. Capitala Londrei fiind Parisul, saracul peste inecandu-se, pasarile neinfricate stand inca pe fir, chiar daca una dintre suratele lor fiind ucisa iar saraca oaie facuta zob, ele trecura de aceasta proba cu un 0 pentru fiecare. Cei care de acum erau vazuti ca si castigatori, trecusera si de aceasta proba cu punctajul maxim.

              Dupa lunga asteptare de dupa proba de perspicacitate dragonistica, se afla si castigatorii. Lumea deja nici nu se mai agita, stiind ca “uratii” or sa fie castigatori. Nu a fost asa. Ei au luat abia premiul de popularitate, locurile 2 si 3 fiind ocupate de cele doua linii de plutire, iar Mr. Dragonel si Miss Dragonita fiind alesi din cele doua catastrofe ce fusesera eliminate.

                Dupa acea editie, balul dragonilor isi pierduse din valoare, mai ales partea in care se alegea Mr si Miss Dragonel/Dragonita. La acea parte, concura direct cel ce era ales castigator de dinainte, ca sa nu mai fie discutii ca nu ar fi meritat…

                Si asta a fost. Si-am incalecat pe globul de gheata ce prezinta urma coditei dragonitei si-am plecat, spunandu-va inca o minciuna.