Povestioara

              Ca sa va arat ce facem noi in ora de romana(si de ce imi si place atat de mult) si ca sa incep din nou un nou sir de postari(ca la mine e cu siru de postari, pentru ca nu pot avea un program de scris postari) am sa va prezint o povestioara pe care am facut-o in clasa in echipa cu inca 4 colegi. Tema: amuzament pe baza unui basm. Pe scurt: parodie. Membri echipei pe functii: Ganditor sef: moa Tehnoredactor si ganditor secundar: Elena, Ideator de porecle: Ioana Ideator de tampenii care nu au aparut: Robert Ganditor triar: Adrian
                        CUM A APARUT COMBINAREA LA CARTELA
             Era odata ca niciodata, un balaur cu coada de caine, dinti de soparla, urechi de elefant si nu avea aripi, caci urechile ii erau de ajuns.

             Intr-o zi, zbura  fericit prin imparatia merelor de otel, cand deodata, a vazut o fata cu parul de pirita, ochi de lemur si cu un corp minunat ca din povestile cele mai horror.

             Fericit fiind ca a gasit o asemenea fata, i s-a ridicat coada si I s-a zburlit parul invizibil, de pe cap. S-a dus la ea, salutand-o :

      -Seara buna, draga fata! Eu sunt baiatul cu pizza. Ai comandat gogosi?

      -Buna dimi! Nu, n-am comandat nici o gogoasa, dar mi se pare ca esti dragut. Ne combinam la cartela?

              Auzind acestea, balauruli I s-a despicat limba in doua si astfel a luat nastere sarpele.

       -Bineinteles ca as vrea, as avea minute garla sa povestim o barfa. As vrea sa-ti stiu numele, minunata fata ce mi-ai iesit in cale.

        -Numele meu se exista Rapalachichitutuchichiliel, dar prietenii imi spun Rapunzel.

        -Bine atunci, hai ca mai vorbim pe mess, pentru ca-s pe Oskapi si n-am optiunea cu extra-minute nationale deoarece n-am mai plactit factura de 7 ani fiindca parintii mei si-au luat un dozator de inghetata in mijlocul iernii.

         S-asa am incalecat pe-o roata, si v-am spus-o din gura toata.