Wake up and smell the coffe

          Eu stau. Stau. Stau pur si simplu si nu ma gandesc la nimic. Stau cu fundu pe scaun, dimineata la 6, cand ma trezesc sa plec la liceu. Stau si ma gandesc la ce am facut, ce fac, si ce o sa fac. Ma gandesc ca ramasesem fara energie.
           Da, ramasesem fara energie. Eu, cel ce eram fericit tot timpul. Eu, cel care cica faceam pe toata lumea fericita. Eu, care eram un izvor de fericire si de voie buna. Eram un izvor. Un izvor de energie, de fericire. Dar de fericire seaca. Pana si un izvor de fericire are nevoie de fericirea lui, de baterii.
            Baterii care se gasesc mai greu. Acest "izvor" care cica is eu, imi gasisem o baterie. O baterie care se asemana cu ce fel de energie avea nevoie "izvorul". O energie draguta, frumoasa. O energie "energioasa". La prima vedere...
            Aceasta baterie defapt, fara sa-mi dau seama, ma seca. Ma seca de energie, de fericire. De fericirea acea "fericioasa". Stateam, si ma supara acest lucru. Stiam, dar nu-mi dadeam seama. Credeam ca o sa treaca. Ca o sa invete sa-mi dea energia cum trebuie, acea baterie. Dar... cum e vorba aceea, "speri mata', da speri degeaba...". Exact asa eram eu.
              Unii ziceau "ba, lasa, o sa fie bine", altii "ba, daca te supara, desparte-te, sunt atatea "baterii", o sa-ti gasesti tu una potrivita". Eu tot simteam ca acea "baterie" imi dadea energie, dar... ba imi dadea foarte multa si dupa buf!, ba imi dadea foarte putina mult timp si dupa ma seca cu prea multa... Tot asa... Tot asa a stat acest "izvor" aproape 2 luni. Pana cand, realitatea l-a dat pe spate.
               "Wake up and smell the coffe, you idiot!!!" Asta mi-a zis acum cateva zile mintea mea, dupa o zi absolut minunata, alaturi de prieteni adevarati, care mi-au dat energie, unul dintre ei fiind acea "baterie" care m-a repornit.
              A doua zi, dupa "izvorul" si-a scos "bateria" veche. A stat fara baterie. Avea energie cat sa izvorasca mult timp. Energie buna, puternica, stocata in timp. Cel putin, asa credea el. Pana cand a intalnit din nou "noua baterie". El nu vroia, cel putin deocamdata, o baterie noua, dar aceasta baterie, i-a dovedit contrariul. AVEA nevoie, MAI MULT CA NICIODATA. Iar aceasta baterie, ii da energie mai puternica ca niciodata.
                Izvorul a renascut. Din nou este fericit. Din nou este plin de viata. Din nou este el, nu o fantoma. Cel mult o fantoma din cauza somnului, dar aia o sa treaca in timp...
               S-a terminat cafeaua. Niciodata nu mi-a mirosit mai bine, mirosul de cafea. Dau sa beau. BLEAH, tot acelasi gust are. Dar acum nici n-am nevoie. O las pe masa, si plec la liceu, chior de somn, dar totusi, mai viu ca niciodata.
                Nu stiu din ce cauza. Oare pentru ca "izvorul" a scapat de "bateria" veche? Sau e din cauza "bateriei" noi? Nu stiu, dar am senzatia ca a doua varianta...