Romania e geniala. Romania este geniala pur si simplu. Nu exista tara mai geniala ca a noastra. Noi ar trebuii sa fim mandri ca ne-am nascut in aceasta tara absolut minunata.
De ce spun asta? Pentru ca am de ce. Romania e singura tara care mai exista in situatia asta. Grecia e exact la fel si uitati-va la ea, e pe duca... dar noi? Noi suntem jm3n|! Noi estem tari si jm3k3r| d3 jm3k3r| m@f|0tz|. Noi ascultam la manele si daca te uiti in playlist-ul nostru ti se face foame si ai senzatia ca te uiti la un meniu dintr-un restaurant de 3 lei 30.
Si acum sa va spun si ce mi-a venit. Doua motive. Doua romanisme. Primul: inghesuiala din autobuz. Deci, ora 2 dupa-amiaza. Autobuzul 4, cel pe care-l iau ca sa plec spre casa de la liceu, intotdeauna plin inclusiv cu o statie inainte de unde ar trebuii normal sa-l iau... Nu mai sunt locuri libere pe scaune. Scaunele sunt ocupate inca de la gara. Locul de stat in picioare e ocupat repede. Locul de stat in picioare cu aer vreau sa spun. Dupa, la Balcescu, este ocupat si locul de stat in picioare. Doar scarile si cativa milimetri patrati raman neacoperite. Cand vine autobuzul si vad ce-i acolo, bineinteles ca nici macar nu incerc sa-mi fac loc. Dar alti 30 de oameni incearca sa-si faca loc. Cei mai indrazneti sunt, cine credeti? batraneii. Aceeasi batranei carora le cedezi locul cu placere, iar cand sa coboare iti dau cu cotul in spate ca sa te dai la o parte... (Pe bune, nu mi s-a intamplat mie, dar am fost de fata la o faza de genu). Acesti batranei sunt in stare sa fie striviti de usa, numai sa fie in autobuz. Soferul, pentru a numai intra si altii, astfel pur si simplu omorandu-se singuri, incearca sa porneasca usor, dar pana cand nu se vad inauntru nu se lasa pur si simplu!!! Romaniiiii!!!!!
A doua chestie este o faza care e scarboasa, lipsita de orice fel de etica, dar si pur si simplu amuzanta dat fiind contextul si situatia. Eram cu un prieten. Mergeam pe minunata strada numita Calarasi. O mica intersectie, intre Calarasi si o strada care vine perpendicular cu Calarasul. In acea intersectie: 3 masini. 2 dintre ele nu stiu ce marca era, dar soferul genial de care este vorba era intr-o, foarte frumoasa, dacie din anii 1700 toamna. Imaginati-va(pentru cei care stiti) Calarasul, in putinele lui momente de liniste. Atunci era un astfel de moment. Nu se auzea nici musca. Era liniste totala. Nicio masina, niciun motor, niciun nimic. Liniste asurzitoare. Cand, deodata, din neant, se aude, o delicoasa injuratura, cu ecouri pana in adancul sufletului, ce te misca, de-a dreptul. O injuratura spusa cu tot focul pasiuni unui om nervos pe omul din fata lui. O injuratura pur si simplu... "frumoasa". Un "bagami-as p**a in ma-ta" de toata frumusetea, ce i-a miscat pe amandoi soferii din fata daciei amarate, din fata ei.
Am zis delicoasa... asta poate induce in eroare, cum a zis prietenul meu (Florin), mai ales avand in vedere scula cu care se actioneaza, si locul de patrundere a acesteia. Adica: transa-n-transa.
In consecinta imi iubesc tara. Tara mea de cocalari imputiti si mizerabili. De tampiti care se omoara. De pitipoance care "vai draga, vezi cu cine s-a mai combinat x-ulescu?" si in general de toate chestiile astea specific romanesti. Intr-un fel specific, ca mai vad si la alti... Americanii astia ce fac din lume...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu