Exista momente in viata. Momente in care esti mandru de tine, momente in care esti dezgustat de tine. Momente in care esti fericit. Momente in care plangi. Momente in care iubesti cu tot sufletul. Momente in care urasti, la fel, cu tot sufletul. Toate aceste momente au ceva in comun, si nu este substantivul prin care sunt denumite ci printr-un simplu fapt. Toate aceste momente fac parte dintr-un lant care este numit viata.
In toate aceste momente un lucru nu trebuie sa dispara. POFTA DE VIATA. Adica hei, esti trist, te-a parasit fiinta iubita, sau ti-a murit cineva drag, nu e un sfarsit, moartea nu e un sfarsit, ci e un inceput de un altfel de viata, iar parasirea, nu-i nimic altceva decat sfarsitul unui capitol din viata, care capitol continua cu un alt capitol in care se povesteste cum acel cineva gaseste pe altcineva care este mai intelegator si mai bun si toate chestiile astea.
Sau cineva ti-a facut ceva. Il urasti. Dar la fel de bine, il poti si iubi. Ura si iubirea nu degeaba sunt numite "sentimente surori". Iubirea se poate transforma in ura, si ura se poate transforma in iubire. Ura nu-i tocmai cel mai bun sentiment totusi. E un sentiment care te macina si te distruge prin interior, chiar daca tu nu crezi asta. De aceea, eu unul evit sa urasc. Mi-ai facut ceva? Foarte bine, cand te-oi prinde iti fac si eu ceva, dar nu te urasc. Unora le place sa fie urati. Se hranesc cu asta, metaforic vorbind. Le place cand vad ca te uiti cu ura la ei.
Ideea e, orice moment ai traii, bucura-te ca-l traiesti. Ca-l poti traii la intensitatea pe care altii nu-l mai pot traii. Te bucuri si esti fericit? Bucura-te si mai mult ca poti fii fericit. Plangi? Gandeste-te ca dupa ploaie, intotdeauna urmeaza soare. Iubesti si esti iubit? Iubeste-l si mai mult pe cel ce te iubeste, pentru ca merita. Urasti? Fa bine si nu mai fa asta... O sa vezi ca o sa te simti mult mai bine, iar cel pe care-l urasti se va arata ofticat de faptul ca tu in loc sa-l urasti, il saluti cu toata fericirea de care esti capabil.
"LIVE FOR THE MOMENT"
Deci, mare dreptate. Nu prea am ce comenta.. *Love turns to hate and viceversa*. Oamenii care urăsc sunt urâţi şi ei[la rândul lor] de către alţii. Ceea ce mă deranjează cel mai mult e faptul că.. unii admit că urăsc o anumită persoană, când defapt, o iubesc.. şi chestia aia care o numesc ei "ură" e doar oftica. Se oftică doar pentru că nu pot avea acea persoană şi pică în depresii and so on.
RăspundețiȘtergereCând te părăseşte prietenul/prietena, de ce să fii trist ? Trebuie să te gândeşti doar că nu a mers.. şi că poate nici persoana respectivă nu a meritat. Cum ai spus şi tu, poţi începe un alt capitol din viaţă, unul mai bun. Nu plânsete, nu gânduri sinucigaşe, nu nimic. La ce ar fi bune toate astea? La nimic.
Totuşi, fiecare moment trebuie trăit şi păstrat undeva în suflet..
LIVE FOR THE MOMENT! And, don't worry, be happy, people! \:d/