Popa Draniel (adaptare dupa Popa Tanda)
Mi-am inceput cariera de preot la varsta de 25 de ani. Parohia m-a trimis intr-un sat numit Saraceni. Numele ma ducea cu gandul la saracie si toate boarfele ei, dar ma gandeam ca este doar un nume de sat, cam fara imaginatie, dar un nume de sat.
Am ajuns acolo intr-o dimineata calduroasa de iunie a anului 2010(tema era sa sa ne imaginam intr-un saraceni din 2010, asa ca taceti si ascultati, ma rog, cititi). Am aflat imediat cat de bine i se potrivea numele... Case puse alandala, fara tencuiala, fara horn, ma rog, nici nu aveau nevoie la ce acoperis aveau, iesea fumul prin gaurile din acoperis... Niste pari ici si colo care cica faceau parte din gard... Vai de viata lor...
Am ajuns si la casa mea care era langa biserica. Cica biserica... o chestie din lemn fara turla care abia astepta sa se darame. L-am intrebat pe primar de ce este in aceasta stare. El a zis atunci: "Este asa de cand am venit si eu in acest sat, acum 6 ani, primarul care a fost inaintea mea a facut numa tampenii, iar la sfarsit a fugit si cu o parte din banii primariei... Asa ca n-am ce face si n-ai ce face decat sa speri ca n-o sa cada peste tine. Haide, te ajut sa-ti duci lucrurile in casa." Nu eram deloc multumit de raspuns. Casa mea era in schimb cat de cat draguta... daca draguta la voi inseamna o darapanatura cu gauri in pereti si in acoperis, fara gard, fara horn si fara usi... Norocul meu a fost ca nu eram tocmai falit, asa ca imediat ce le-am gasit lucrurilor mele un loc in "casa" am pornit prin sat sa iau cativa sateni sa mearga cu mine pana in oras ca sa iau materialele. Iau vreo 5 voinici, ma duc, iau materialele si ii pun sa ma ajute si la casa. Intr-o saptamana casa era reparata, avea gard si pusesem si niste morcovi, rosii si toate cele in curte.
Acum ma puteam apuca cum trebuie de biserica. Am stat si m-am gandit cum puteam sa reconstruiesc biserica, si cum as putea sa-i fac pe sateni cum sa munceasca, sa-si deschida niste firme, de orice, sa pornesc economia satului cumva... Pana la urma mi-a venit minunata idee: fonduri europene!
A doua zi eram la primar. I-am zis ideea mea de a atrage fonduri europene pentru reconstructia bisericilor, si sa le aratam ca model cum se face, pentru ca si satenii sa-si deschida niste firme astfel incat sa avem un sat cu o economie pe +. El a fost mai mult decat incantat, si am inceput imediat muncat la proiect. Intr-o saptamana deja tremuram. Ma gandeam: daca nu era acceptat? Ce am sa fac? Unde am sa-mi tin slujbele? Ce or sa zica satenii, vor mai avea curaj sa depuna un proiect pentru atragerea fondurilor? Toata acea saptamana am fost ocupat sa le spun tuturor cat de mult ar ajuta asta satul, le ziceam si ce fel de proiecte sa faca, si cum sa le conduca, eram mai ceva ca Boc. Satenii nu pareau ca inteleg mare lucru, iar unii mai mult ca sigur ziceau dupa ce plecam eu: ce naiba mai vrea si asta cu proiectele lui? Am auzit chiar ca se zicea despre mine ca-s omul dracului... Eu... Un reprezentant al bisericii ortodoxe...
Ma rog, pana la urma dupa cateva zile am primit vestea cea minunata: lucrul la biserica cea noua putea sa inceapa. Proiectul fusese aprobat, iar banii se aflau in contul bisericii(am facut si un cont propriu bisericii, ca doar ce? toate firmele sa aiba cont in banca si biserica nu? pai ce-i asta?). Am inceput imediat sa raspandesc vestea, iar satenii pareau incantati. A doua zi m-am dus in oras ca sa angajez o firma de constructii, dar cand am vazut preturile... brusc mi-a trecut cheful... Banii erau totusi putini... n-am cerut foarte multi... M-am intors in sat si le-am zis unor sateni care pareau mai priceputi sa-si ia sculele, salopetele si sa se apuce de munca. Zis si facut, a doua zi satenii incepusera deja lucrul.
Trecuse o luna, iar noua biserica prinsese contur. Satenii care lucrau la biserica ziceau ca o sa-si deschida o firma de constructii si un magazin de materiale de constructii, ceea ce pentru sat ar fi fost minunat, deoarece deja erau sateni care incepusera lucrul la case, iar deschiderea unui magazin de materiale de constructii in sat i-ar fi scutit de un drum.
In sfarsit, acum, dupa 10 ani, biserica este o frumusete. Numa buna de tinut slujbele in ea. Mi-e drag sa vad cum satenii se falesc cu biserica lor. Dar acum nu mai pot sa le zic sateni, deoarece Saraceni nu mai este un biet sat, acum este o comuna primitoare si indestulatoare. Eu mi-am facut o familie, iar Basescu vrea sa ma ia in Guvern, dar nu vreau... pulitica pute... THE END
P.S. Aceasta nu este chiar ce am facut in clasa, deoarece in clasa n-am avut timp sa scriu si detalii.
Mi-am inceput cariera de preot la varsta de 25 de ani. Parohia m-a trimis intr-un sat numit Saraceni. Numele ma ducea cu gandul la saracie si toate boarfele ei, dar ma gandeam ca este doar un nume de sat, cam fara imaginatie, dar un nume de sat.
Am ajuns acolo intr-o dimineata calduroasa de iunie a anului 2010(tema era sa sa ne imaginam intr-un saraceni din 2010, asa ca taceti si ascultati, ma rog, cititi). Am aflat imediat cat de bine i se potrivea numele... Case puse alandala, fara tencuiala, fara horn, ma rog, nici nu aveau nevoie la ce acoperis aveau, iesea fumul prin gaurile din acoperis... Niste pari ici si colo care cica faceau parte din gard... Vai de viata lor...
Am ajuns si la casa mea care era langa biserica. Cica biserica... o chestie din lemn fara turla care abia astepta sa se darame. L-am intrebat pe primar de ce este in aceasta stare. El a zis atunci: "Este asa de cand am venit si eu in acest sat, acum 6 ani, primarul care a fost inaintea mea a facut numa tampenii, iar la sfarsit a fugit si cu o parte din banii primariei... Asa ca n-am ce face si n-ai ce face decat sa speri ca n-o sa cada peste tine. Haide, te ajut sa-ti duci lucrurile in casa." Nu eram deloc multumit de raspuns. Casa mea era in schimb cat de cat draguta... daca draguta la voi inseamna o darapanatura cu gauri in pereti si in acoperis, fara gard, fara horn si fara usi... Norocul meu a fost ca nu eram tocmai falit, asa ca imediat ce le-am gasit lucrurilor mele un loc in "casa" am pornit prin sat sa iau cativa sateni sa mearga cu mine pana in oras ca sa iau materialele. Iau vreo 5 voinici, ma duc, iau materialele si ii pun sa ma ajute si la casa. Intr-o saptamana casa era reparata, avea gard si pusesem si niste morcovi, rosii si toate cele in curte.
Acum ma puteam apuca cum trebuie de biserica. Am stat si m-am gandit cum puteam sa reconstruiesc biserica, si cum as putea sa-i fac pe sateni cum sa munceasca, sa-si deschida niste firme, de orice, sa pornesc economia satului cumva... Pana la urma mi-a venit minunata idee: fonduri europene!
A doua zi eram la primar. I-am zis ideea mea de a atrage fonduri europene pentru reconstructia bisericilor, si sa le aratam ca model cum se face, pentru ca si satenii sa-si deschida niste firme astfel incat sa avem un sat cu o economie pe +. El a fost mai mult decat incantat, si am inceput imediat muncat la proiect. Intr-o saptamana deja tremuram. Ma gandeam: daca nu era acceptat? Ce am sa fac? Unde am sa-mi tin slujbele? Ce or sa zica satenii, vor mai avea curaj sa depuna un proiect pentru atragerea fondurilor? Toata acea saptamana am fost ocupat sa le spun tuturor cat de mult ar ajuta asta satul, le ziceam si ce fel de proiecte sa faca, si cum sa le conduca, eram mai ceva ca Boc. Satenii nu pareau ca inteleg mare lucru, iar unii mai mult ca sigur ziceau dupa ce plecam eu: ce naiba mai vrea si asta cu proiectele lui? Am auzit chiar ca se zicea despre mine ca-s omul dracului... Eu... Un reprezentant al bisericii ortodoxe...
Ma rog, pana la urma dupa cateva zile am primit vestea cea minunata: lucrul la biserica cea noua putea sa inceapa. Proiectul fusese aprobat, iar banii se aflau in contul bisericii(am facut si un cont propriu bisericii, ca doar ce? toate firmele sa aiba cont in banca si biserica nu? pai ce-i asta?). Am inceput imediat sa raspandesc vestea, iar satenii pareau incantati. A doua zi m-am dus in oras ca sa angajez o firma de constructii, dar cand am vazut preturile... brusc mi-a trecut cheful... Banii erau totusi putini... n-am cerut foarte multi... M-am intors in sat si le-am zis unor sateni care pareau mai priceputi sa-si ia sculele, salopetele si sa se apuce de munca. Zis si facut, a doua zi satenii incepusera deja lucrul.
Trecuse o luna, iar noua biserica prinsese contur. Satenii care lucrau la biserica ziceau ca o sa-si deschida o firma de constructii si un magazin de materiale de constructii, ceea ce pentru sat ar fi fost minunat, deoarece deja erau sateni care incepusera lucrul la case, iar deschiderea unui magazin de materiale de constructii in sat i-ar fi scutit de un drum.
In sfarsit, acum, dupa 10 ani, biserica este o frumusete. Numa buna de tinut slujbele in ea. Mi-e drag sa vad cum satenii se falesc cu biserica lor. Dar acum nu mai pot sa le zic sateni, deoarece Saraceni nu mai este un biet sat, acum este o comuna primitoare si indestulatoare. Eu mi-am facut o familie, iar Basescu vrea sa ma ia in Guvern, dar nu vreau... pulitica pute... THE END
P.S. Aceasta nu este chiar ce am facut in clasa, deoarece in clasa n-am avut timp sa scriu si detalii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu