Marul de argint si maghiarul nesimtit
Era odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, un copil maghiar. Copilul nu avea parinti. Locuia, manca si castiga un ban de buzunar din care-si cumpara acadele si case de lux pe unde putea, si pe unde era miros de bani si de putere. Ieri in casa Popescu Nationalu Laur, azi in Pobase democratu-laur, maine... nu se stie... Intr-o zi statea pe prispa casei Pobase democratu-laur si se gandea: "hm... am auzit ca in gradina educatiei este un mar care are niste mere... o bunaaatateee..." Zis si facut. Se duce micutul ungur in gradina educatiei si gaseste marul, dar spre supararea lui, nu era destul de mare ca sa ajunga la mere... Ii cheama pe prietenii lui din casa basesciana si le zice: daca nu mananc niste mere pe care scrie "istorie+geografie=maghiara" ma supar si plec din casa voastra si ma duc la Postosocialdemo. Toti micuti romani din casa de guvernare atunci s-au emancipat si strigau care incotro: sa se aduca o scara, repede, repede. Din pacate scara nu se putea aducea nici de la camara deputatilor, nici de la senatorii din capatu strazii. Asa ca micutii, ca sa-l multumeasca pe maghiar care batea tot mai tare din picior ca vroia marul neaparat au facut o scara umana si si-au luat raspunderea pentru ce ar putea pati unguru. Copilul se urca frumos pe scara umana, ajunsese la mere, dar chiar cand sa ia unul, baba de constitutie i-a daramat pe copii si au zis sa plece din jurul marului ca altfel va fi rau. Atunci a tunat si a fulgerat pentru micul maghiar care vroia neaparat macar un mar. Chiar a zis ca daca nu primeste unul pana saptamana viitoare, pleaca din casa cu tot cu sustinerea in camara deputata. S-a dus chiar la mamicuta casei, doamna traienita, dar ea i-a zis sa-si mai puna pofta in cui, ca n-are ce face. Atunci nervos din cale afara, unguru a... PUBLICITATE BAAAAA CA MOR DE FOAME!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu