luni, 12 aprilie 2010

Sweet dreams

V-ati visat cumva un MARE conducator de ostiri? SA fiti regele unui regat sau chiar imperiu? Ei bine, eu da. Uite cam cum arata un vis de-al meu. Eram Drazar, imparatul romanilor. Sa va spun de unde am inceput: eram un biet capitan de oaste cu un temperament si o minte luminata care la vremea aceea era greu de gasit. Mai ales printre fitosii aia de senatori romani. Odata, am condus marea armata romana catre o cetate gala, nu mai stiu cum se numea, ceva cu Mardibus sau ceva de genu asta. Stiu doar ca galii astia nu se dau usor batuti... Le bombardam zidurile de 2 zile cu catapulte, iar in a treia zi nu mai ramasese decat o mica parte din ziduri. Dar ei nu se lasau, tot luptau. In asaltul final am aflat de ce nu renuntasera. O armata gala de vreo 5000 de sulitasi si vreo 1000 de calareti ne prinsesera intre ei si cetate. Eram inconjurati, soldati din cetate care ieseau afara ca sa ne intampine in caz ca vroiam sa asaltam repede fortareata si sa ne aparam din ramasitele ei, pe de o parte armata aceea, iar imprejur padure. Atunci, i-am pus pe soldati mei in formatia "cutie" adica: am pus pe cei cu sabii si scuturi pe fiecare parte din care veneau gali, cavaleria intre ei pe laturi, iar arcasii inauntru-l acelei formatii. Formatia pe care o creasem arata mai degraba cu un trapez, pentru ca am pus mai multi soldati pe partea dinspre care venea armata cea mare si mai putin spre cetate. Prima care a atacat a fost cavaleria cum ma asteptam. Asa ca am atacat si eu cu cavaleria, dar tineam infanteria pe aproape ca in caz ca vin sulitasii sa nu-mi distruga cavaleria si sa o pot retrage cu usurinta fara sa pierd teren. Dupa cum ma asteptam au atacat aproape imediat si sulitasii. Am retras imediat cavaleria de acolo, si pentru ca deja din vreo 1000 de calareti ramasesera doar vreo 200(aici s-a cunoscut valoarea si echipamentul roman, pentru ca, cavaleria mea era doar de vreo 600 de calareti si dupa au fost 400) cei 3000 de soldati pe care-i tineam pe aproape rezolvasera repede restul cavalerie si cei 5000 de sulitasi. Ramasesem cu 400 de calareti, 2000 de soldati pe partea dinspre nord(partea din care atacase armata mare) si 1500 in partea din sud dinspre cetate si cei 900 de arcasi. Am rezolvat repede garnizoana din oras si am mai cucerit inca un oras pentru gloria romana! Am mai avut batalii de genul acesta, dar aceasta dupa parerea mea a fost cea mai importanta si cea mai rasunatoare. Dupa ceva timp, dintr-un noroc chior, am fost ales imparatul roman! Dar blestem! Fitosii aceia gelosi de senatori m-au tradat si asasinat! Si asta a fost viata mea ca si Drazar! Maine am sa va povestesc si despre viata mea ca si Dragos Macedon, conducatorul care a cucerit tot orientul apropiat si mijlociu la putin peste 20 de ani! (da-ti niste comenturi pentru idei de conducatori)

2 comentarii:

  1. George Washington, Stefan cel Mare, Carol I, Richard Inima De Leu,.....poate chiar Robin Hood, nu mai stiu...mai documenteazate si u.

    RăspundețiȘtergere
  2. Napoleon ar fi cel mai mare strateg al tuturor timpurilor. El tinea cont nu numai de relief si de armata ci si de personalitatea celuilalt conducator de osti. Nu a fost invins de oameni ci de clima. La romani, foarte buni strategi au fost Stefan cel Mare, Mircea cel Batran, Mihai Viteazul si chiar Vlad Tepes. Dar paradoxal, in secolul XIX, un ofiter de cariera a unit si modernizat Tarile Romane fara arme si fara varsare de sange, poate cel mai iubit domnitor din toate timpurile, Al. I. Cuza.

    RăspundețiȘtergere